Doream sa petrecem noaptea dintre ani intr-un loc aparte, asa ca am inchiriat mansarda din casuta Sf. Vineri pentru 3 nopti, noi fiind 2 cupluri + catel de talie medie. Ne-a lasat o impresie buna din start pentru ca acceptau animale de companie. Obiectiv, mansarda era foarte curata, spatioasa, am dormit comod, obiectele de lenjerie erau la dispozitie, nu au fost probleme cu caldura. Emotional, vacanta extraordinara pe care am trait-o e prea putin spus...Gazdele nu doar au dat spre inchiriere o parte a unei case oarecare, ne-au primit ACASA la ei, in inima lor, in istoria familiei lor, noi asa am simtit. Sunt niste oameni culti, extrem de simpatici, gospodari si saritori. Nu aveai cum sa nu fii fascinat de gramezile de carti din mansarda, fiecare cu povestea sa, sau sa nu simti emotie cand observi tabloul dedicat strabunicului pe perete. Arhitectura veche pastrata cu grija se imbina foarte bine cu ironiile contemporane ale proprietarului Silviu, ce ne aduceau mereu zambetul pe buze. Sotia lui, Cristina, este o bucatareasa desavarsita, ne-a delectat cu bucate traditionale facute in casa, de la fripturi si ciorbite la torturi, pe langa care am incercat bauturi aromate, la fel de mioritice. Ne-a placut ca Silviu venea sa ciocneasca mereu un pahar cu noi si sa ne povesteasca despre casuta sau alte atractii turistice. Iar cei doi copii ai lor au fost un deliciu, ne-am lipit ca un magnet si ne-am jucat cu totii pe fundalul cotcodacitului, macaitului si mieunatului de rigoare ????
Poate ca tonul recenziei a fost prea de poveste, dar noi asa ne-am simtit, ca intr-o poveste. Si cu siguranta dorim continuarea povestii data viitoare (doar “din auzite”: vara e explozie de verdeata si toamna vine cu bautura buna) ????